Băgatpixismul la români

M-a rugat cineva să caut informații privitoare la aplicarea TVA pentru cumparăturile de produse digitale de pe net, în vigoare din 2015. Am ajuns pe site-ul finanțelor din UK și am dat de lista de persoane de contact din fiecare țară pentru informații legate de problemă.

Lista arată așa:

bagatpixismul la romani

Băi, singurii din toată lista fără date de contact, cei mai proști din curtea școlii, sunt ăia de la Finanțele noastre, ANAF sau cum s-or numi acum. Ei au fost singurii care și-au băgat pixul când briții le-au trimis o solicitare privind datele de contact. „Ce-aveți mă cu noi, pentru ce să vă dăm ceva? Dacă nu-i de luat nimic, nu ne interesează”.

Bine, poate mai bine nu pui nici o adresă de contact decât să pui una și când te caută cineva pentru o informație să dai din colț în colț că nu știi. Și sigur e mai bine decât să pui o adresă de mail ca a italienilor: dc.norm.fiscalitainternazivaimposteindir@agenziaentrate.it

Documentul e aici.

Dragă sibiupizza.ro, dragă Lavinia

Am fost pe la voi zilele trecute. Era destulă lume, ca de obicei. Am comandat o Prosciutto e Funghi, preferata copiilor mei, un ţap de Staropramen, o halbă de Becks, două Prigat de portocale şi un sos de roşii.
Lavinia, nu ţi-ai notat nimic, nici n-am văzut să ai vreun carneţel. Te-ai întors după mai puţin de 1 minut şi m-ai întrebat dacă halba era de Bergenbier sau de Becks, şi ţi-am răspuns. Ai adus băuturile şi, după vreo jumătate de oră, pizza. Ai uitat sosul de roşii, dar ţi-am adus aminte. După ce ai plecat iar, am văzut că nu era nici o ciupercă pe toată pizza. Am mâncat-o aşa, a fost OK, oricum nu eram dispuşi să mai aşteptăm încă o dată atât. Nota de plată a venit să confirme: era pizza Prosciutto, senza Funghi, ca să zic aşa. Măcar aici aţi nimerit-o.
Dragă Lavinia, nu e ruşine să nu ţii minte o comandă, chiar şi aşa scurtă ca a mea. Ziua e lungă, comenzile multe, oboseala şi gălagia mare. Şi nu e ruşine să foloseşti hârtie şi pix. Dar e jenant să bâzâi clientul, să nu-i aduci comanda sau să aduci altceva decât a cerut. Pe cuvânt.

Adevărul ia o nouă țeapă

Adevărul gafează (din nou), de data asta folosind o imagine dovedită ca fiind trucată pentru ilustrarea unui articol despre rachetele rusești:

rachete adevarul 

Imaginea cu pricina este un mare fail al propagandei iraniene, la pachet altele și rude de aproape cu cele nord-coreene.

E drept că se află într-o companie selectă de publicații care au folosit imaginea respectivă, dar asta se întâmpla în 2008:

10nytmissile-190 rachete papers

Înre timp, lumea s-a deșteptat. Imaginea reală era asta:

ledemissiles2

Ipocrizie cu spanac

Ieri, la Super Mamma. Ora era 14 și ceva, coada era mare. În fața mea, un nene pe la 60 de ani, bărbos, cu haine murdare, genul pe care îl vedeți scormonind prin tomberoane după cartoane, sticle de plastic și te mai miri ce. Posibil homeless.

În fața lui era un băiat cu tricou roșu, iar mai în față două tipe pe la patruj’ de ani. Tipele dau comanda, plătesc, își iau tăvile cu ciorbă, fresh și ce-or mai fi aut acolo și pleacă la masă, lăsând pe tejghea tava cu farfuria de spanac în așteptarea unor ochiuri. Băiatul cu tricoul roșu și-a luat kebab-ul la pachet și s-a dus, iar nenea din fața mea a cerut o ciorbă de perișoare, la pachet și el. A plătit, a luat ciorba și s-a dus.

Ei, acum se întoarce una din tipe să-și ia spanacul cu ochiuri. Și începe, iritată și arțăgoasă:

– Să știți că nu mi se pare normal ca oricine poate să stea și să respire aici, deasupra mâncării (arătând spre farfuria cu spanac). Casiera face ochii mari și bânguie un Poftim? timid. Creatura repetă același text (se vede că îl pregătise de când era la masă și l-a văzut pe om în vecinătatea spanacului). Casiera, pierdută în continuare, nu știa ce să facă/zică. (Țin să precizez că domnul cu pricina n-a tușit, n-a strănutat, nu s-a scobit în nas cât timp a stat la coadă. Doar a respirat și la un moment dat m-a invitat să comand înaintea lui pentru că nu era sigur cine a ajuns primul.)

Deja la coadă era rumoare. Apare un șefuț, care întreabă dacă e vreo problemă, madama repetă:

– Nu se poate ca oricine să respire aici, lângă mâncare, nu e normal. În nici un moment nu a făcut referire la o persoană anume, ea o ținea pe a ei, cu oricine și cu să respire. Nici nu i-a trecut prin minte că și ea a respirat lângă tava cu mâncare a altcuiva. Pentru că ea nu e oricine. Probabil dânsa* e cineva. Cineva pe care aș vrea din tot sufletul să-l evit, pe viitor.

End of story, șefuțul i-a schimbat spanacul, destul de nedumerit, iar unii dintre cei de la coadă au început miștouri la adresa femeii, rugându-i pe cei de după tejghea să-și țină respirația în timp ce servesc.

______________________________________

* Doamna de română ne spunea în generală că moldovenii spun dânsa chiar și despre vacă. Nu pot decât să fiu de acord.